Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru (SE) DEZVOLTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 80 pentru (SE) DEZVOLTA.

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii

... Aceste câteva cuvinte despre critică ne par trebuitoare înainte de a urma cu cercetările noastre. Oricine își va arunca ochii asupra criticilor ce se fac la noi, fie în foiletoane, fie în reviste, nu va putea să nu se simtă mâhnit. Critica românească, cu foarte mici excepții, e cât se poate de deșartă, o critică de frunzăreală. E mare rețeta în literatura noastră, dar mai mare încă în critică. Critica la noi nici n-are ... într-înșii chemarea de a crea. El a simțit acea emoțiune, acel entuziasm care-ți cuprinde sufletul când în gându-ți se-ncheagă creațiuni sublime, desăvârșite, măiestre, și care din nenorocire zboară, pier când vrei să le așterni pe hârtie, când vrei să dai acestor vedenii frumoase ... de caractere, de temperamente, deci și de gusturi literare, când cugetâm la imposibilitatea de a ajunge la o creațiune perfectă, absolut perfectă, ni se lămurește cum o operă de artă nu poate să placă necondiționat, să placă tuturor fără nici o rezervă. Și iată de ce, când ne dezmeticim ... ...

 

Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist

... clasă. Ea a creat doar clase noi, condiții noi de asuprire, forme noi de luptă, în locul celor vechi. Epoca noastră, epoca burgheziei, se deosebește însă prin faptul că a simplificat antagonismele de clasă. Societatea întreagă se scindează din ce în ce mai mult în două mari tabere dușmane, în două mari clase direct opuse una alteia: burghezia și proletariatul. Din iobagii ... a comerțului, navigației și comunicaților pe uscat. Această dezvoltare a influențat, la rîndul ei, asupra extinderii industriei, și, în aceeași măsură în care se extindeau industria, comerțul, navigația, căile ferate, se dezvolta și burghezia, mărindu-și capitalurile și împingînd pe planul al doilea toate clasele rămase din evul mediu. Vedem deci că burghezia modernă este ea însăși ... nesiguranță și agitație deosebesc epoca burgheză de toate epocile anterioare. Toate relațiile înțepenite, ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări și concepții, venerate din moși-strămoși, se destramă, iar cele nou create se învechesc înainte de a avea timpul să se osifice. Tot ce e feudal și static se risipește ca fumul, tot ce e sfînt este profanat, și oamenii sînt în sfîrșit siliți să privească cu luciditate poziția lor în viață, relațiile lor ...

 

Garabet Ibrăileanu - Spiritul creator

... e mai... mare. 12. Un poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți, nu e poet de rasă. 13. Scriitorul adevărat nu se amestecă în genuri nepotrivite temperamentului său. Clasicul nu obișnuiește să zugrăvească incendiile apusului, nici romanticul nu se încumetă să ,,descoase" discursiv sufletele. 14. Adevăratul creator este până la un punct iresponsabil de creația sa, pentru că este dominat de ea. El numai ... într-o singură formulă. Criticul cel mai pătrunzător și mai sonor la opera unui artist, un Sainte-Beuve ori un Lemaître, dau târcoale (să mi se ierte expresia), se apropie, dar nu pot prinde într-o formulă ceea ce e un artist și-l deosebește de toți ceilalți. 16. Fiecare gen, fiecare sensibilitate, fiecare ... și în toate artele, dimensiunile sale. Nu se poate concepe un MerimĂ©e autor al unui număr de nuvele egal cu al lui Maupassant. Nu se poate concepe un Leopardi autor al unui număr de volume egal cu al lui Hugo, chiar dacă Leopardi ar fi trăit optzeci de ani. Nu ... în cea mai strânsă concordanță cu stările de suflet, nu numai din punct de vedere noțional, ci și din punctul de vedere al sonorității. 20. Se ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii

... fi, în primul rând , că literații noștri — poeți, prozatori, critici — au uitat de literatura trecută, de literatura renașterii noastre și au început să se adape la un singur izvor — Eminescu. Această uitare și nesocotire regretabilă se datorește invidiei artistice a literaților noștri care, ca să se puie mai mult în vază pe dânșii, lacomi de glorie, au făcut, în complicitate cu critica, de nu s-a mai vorbit de ... cu imensele și variatele cunoștințe actuale, firește, nu poate să se ocupe de toate și de aceea, ca să fie în curent cu tot ce se petrece pe terenul politic, social, literar, științific, e nevoit să se mulțumească cu niște cunoștințe foarte fragmentare, prezentate așa fel încât să-i mulțumească curiozitatea, fără ca să-l puie la vreo muncă. Cu această vulgarizare ... a venit încă vremea de a dezarma critica, dar asta e altă chestie; în fond dl Maiorescu are perfectă dreptate. Dar cum se întâmplă atunci că-n țările cele mai culte există critica, și nu numai nu pierde din însemnătate, dar se ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)

... se dezvoltă din puncturi ce se mișcă, Din puncturi ce se mișcă plecând din Dumnezeu. Din Dumnezeu plecate, și ele-s infinite: Un punct nu se măsoară, fiind nețărmurit; Din Forța cea mai forță plecând, și ele-s forțe: Un punct zidește sfera, căci este centrul ei. Nu-l înțelege mintea ... din sânu-Mi, e urzitor la rându-i. Pornind din Mine, este un microcosmic Eu, Ce l-am născut să crească în plină libertate: Să se renască singur, mai sus și iar mai sus. Un germen de voință se mișcă chiar în peatră. E adormit, e leneș; o umbră de impuls; Dar când se redeșteaptă, mijește-n peatră mușchiul, Iar de la mușchi la Spirit — se-ntinde scara-n timp. Cu cât voința este mai forte, mai călită, Cu-atâta se iuțește s-ajungă mai curând, Căci orice punct se-ntoarce pe sânu-Mi: să se-nșire În salba de luceferi un nou mărgăritar. Mi-e dragă chiar o peatră; dar un arhanghel! Dânsul Din mușchi, prin suferințe de secoli necurmați ... supremă Ce-i numai forță, una, monadă fără țărm, Orice se desfășoară, orice se ...

 

Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare

... versificației lui Eminescu, studiul despre Creație și analiză ține mai mult decât jumătatea volumului. Aceste trei bucăți dau cărții substanța hotărâtoare. Dl I. este, mi se pare, cel dintâi între învățații noștri care s-a specializat în studierea unui scriitor: un Eminescu-Forscher în cea mai apuseană semnificare a ... Așa fac filologii de când lumea: pe dânșii îi interesează doar gramatica; și versul este pentru ei un izvor al istoriei sunetelor, și atât. Așa se învață și în școală, așa-numita metrică; ca și cum versul s-a născut dinadins pentru că să aibă grămăticii de unde să ... Alexandru Bogdan despre metrica lui Eminescu (în Anuarul institutului de limba română din Lipsca, 1904) cu notele dlui I. va avea în față exemple, nu se poate mai clare, de metrică gramaticală și de metrică literară. În cursul anului acestuia se va publica, probabil, Dicționarul numelor proprii rămas de la Caragiale. Publicarea nu va putea decât să ilustreze analiza dlui I. asupra numelor proprii cunoscute din ... respect a crescut cu maturitatea lui literară. Numele proprii sunt caracteristice nu numai pentru indivizii care le poartă, ci și pentru metoda după care ...

 

Ion Luca Caragiale - Varietăți literare. Canard-rățoi

... hrănește cu o grije mai mult decât părintească niște ființe hotărâte a fi victimele voracității lui ? Ce este oare vestita artă, cu care se fălește mai ales vremea noastră de astăzi, arta creșterii vitelor? Se fac expoziții speciale de vitele cele mai bune de mâncare și se dă premiuri acelor oameni cari au izbutit să facă dobitoacelor o viață cât mai bună de sacrificat lăcomiei omului. Oamenii sunt niște fiare cari, cu ... loc, pe de altă parte hrana specială vițiază așade mult digestia, activând nemăsurat funcțiunea ficatului, încât până la urmă nenorocitul animal ajunge a se stinge în economia lui totală, cum am zice românește aplĂ , a pieri pe picioare. Cu cât înaintează acest regim de tortură, cu atât ... o reproduseră însoțindu-o de reflexiuni proprii, științifice sau morale, și o sumă cu mult mai mare de rațe fură jertfite pentru verificarea experienței. Nu se mai vorbea decât de canibalismul rațelor. Deodată însă se descopere că experiența cu cele 30 de rațe fusese o curată invenție, o născocire a unui jurnalist care nu avusese altceva cu ce ... ...

 

Titu Maiorescu - Pentru restabilirea școalelor normale. Asupra budgetului instrucțiunii publice pe 1

... unde să se învețe așa încât elevii ieșiți din ele să poată îndeplini lacunele vieței sociale, fără să mai aibă necesitatea de a se adresa la stat. (Aplauze). In asemenea împrejurări, când văd că se măresc lefile profesorilor de la universități și licee, când văd oratori eminenți și simpatici Camerei, cum sunt dd. Boerescu și Vernescu, când văd și pe ... statului pentru școalele de muzică și de arte, când se cere augmentarea salarului profesorilor de la școalele înalte, atunci negreșit putem zice, cel puțin că se fac cheltuieli pentru cultura poporului, deși într-o direcțiune greșită. însă când vine acelaș budget si șterge o cheltuială de cultură utilă fără a ... numai pe preoți învățători rurali. E dar o vechie tendență reacționară - căci numai reacționară pot numi încercarea făcută de dd. generali Florescu și Tell, care se formulează așa: Seminarele de preoți, departe de a fi atacate, trebuiesc din contra menținute, și numai prin ele să se alimenteze învățământul din comune; numai preotul să fie învățător sătesc, si nu laicul; și fiind trebuință de a se ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română

... melancolie pripită și ofilit de o experiență timpurie, își dăruia dragostea și simpatia poeților care ziceau că fericirea nu este cu putință, că adevărul nu se poate descoperi, că societatea e rău întocmită și omul neterminat ori stricat." Și mai departe: ,,Și multă vreme încă oamenii vor fi mișcați de suspinele ... pe care ar trebui să le îmbrățișeze ca pe niște legi. Generația noastră, ca și cele dinaintea sa, zace de boala veacului și niciodată nu se va însănătoși pe deplin. Vom da de adevăr, dar de liniște nu. Acuma nu ne putem lecui decât inteligența: n-avem ce face sentimentelor. Dar ... ne după inspirați, după poeți și ca dânșii am socotit că mândrele visuri ale închipuirii și sugestiunile puternice ale inimii noastre erau adevăruri ce nu se puteau tăgădui. Ne-am încrezut în parțialitatea devinațiilor religiei și în inexactitatea devinațiilor literare, și am căutat să acomodăm doctrinele noastre cu pornirile și necazurile ... șaizeci de ani e întrezărită în Germania și care, urmărită pas cu pas, cu aceleași metode cu care s-a urmărit lumea fizică, se va transforma sub ochii noștri cum s-a transformat și cea fizică. Ea ...

 

Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)

... sublime strigăte ale poeziei nu sunt decât exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, în râvna ei nesatisfăcută de a se întâlni cu o anumită altă celulă. Așa se face că, din cele două sute zece maxime ale dlui Ibrăileanu optzeci și două vorbesc de dragoste și de femeie. Se-nțelege că nu e prea mult, dacă e vorba de antidotul unic al morții, și dacă, precum spune autorul, literatura, aproape în întregime, nu-i ... cel mai deosebit de bărbat, ci însuși contrariul lui. Filozoful care a zis: homo homini lupus nu știa sau uitase că lupii nu se mănâncă între dânșii, decât la ultima extremitate; a calomniat adică lupii. Numai la mare nevoie se întâmplă să se potrivească lupilor formula lupus lupo homo. Nu uita nici un moment că în orice raport cu oamenii ești în stare de razboi: cu dușmanii, cu ... optsprezece ani și n-ai mai văzut-o de atunci, o iubești toată viața, un tânăr de astăzi va strânge din umeri, va surâde și se va depărta repede de această observație stranie; dar i se ...

 

Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX

... LITERARĂ 4 Capitolul II - PICTURA - SCULPTURA - ARHITECTURA 5 Capitolul III - MUZICA – TEATRUL 6 CONCLUZIE ȘI ENTUZIASM PREFAȚA Ramurile de activitate publică ale unei societăți se pot compara cu deosebitele organe de viață ale unui individ. De exemplu, economia și comerțul se pot compara cu organele de hrană, cu stomacul; armata - cu puterea musculară, cu pumnii șcl. Literatura frumoasă și artele se pot compara cu obrazul, cu acea parte dindărătul căreia stă mecanismul superior, aparatul gândirii. Precum un individ nu se prezintă într-o societate decât cu fruntea-nainte, iar nu cu burta sau altfel, asemenea o societate umană se prezintă în fața lumii întregi cu organele sale intelectuale, cu gândirea sa, a cărei expresie întreagă sunt literatura frumoasă și artele. Acestea sunt ... ca și agricultura și industriile ei derivate; armata, deși în continuu progres, tot lasă încă de dorit în privința moravurilor disciplinare; școala merge binișor; știința se ține sus. Literatura și artele se poate cu siguranță spune că strălucesc în mod cu totul deosebit. Avem o bogată și complexă literatură; avem o mișcare artistică extraordinar de activă. La ... imaginate și imaginabile (de la un pembe cât mai spălăcit până la conabiul cel mai posomorât), ca sub mâinile fermecate ale unei țesătoare din basme, ...

 

   Următoarele >>>